*pasaj*

Mi-ai luat inima si ai rupt-o in bucati. Bucati mici si fragile. De atunci nu mai pot iubi, nu imi mai pot darui inima cuiva pe deplin. Fiecare persoana la care ajung sa tin primeste cate o bucatica din inima mea si inidferent de toate intamplate, ea ramane acolo. Fiecare isi remodeleaza partea lui asa cum vrea, o taie, o rupe, o coase... Si doare. Doare din toate partile. Pe zi ce trece mai ofer cate o bucata, constient sau inconstient. Iubirea mea de acum inseamna mai multa durere. Consta in durere. Si toate din vina ta ! Tu mi-ai luat sansa de a iubi pe cineva care sa ma iubeasca si sa ma trateze dupa cum merit. Si tot tu (si numai tu) imi poti reda sansa asta. Doar tu poti colecta bucatile inimii mele, sa o refaci, sa o vindeci. Doar tu imi poti reda zambetul acela plin de seninatate, de fericire zambetul acela onest si sincer. De asta te astept inca sa vii. De asta traiesc in speranta ca te vei intoarce. Speranta e tot ce mai am. Nici lacrimi nu mai am ! Ma chinui sa plang de saptamani intregi, sa ma descarc, sa ma eliberez. M-am saturat sa ma ascund printre zambete false. Nu e bine. Nu MI-e bine. Vreau sa vii. Sa te intorci.