Exubii

            Exuberant. Cred ca asta e cuvantul ce te descrie cel mai bine pe tine, cel din asa-zisa noastra relatie. Spun asa-zisa pentru ca o relatie e formata din noi, pe cand eu nu am fost prezenta decat fizic. Sentimental eram total altundeva. Intr-o lume in care nu apartin, intr-o lume in care ma invart pe langa un om fara inhibitii, un om crud si nepasator.

            Imi pare rau. Mi-ai oferit prea mult, mi-ai oferit totul iar eu te-am lasat cu nimic. Pentru mine nu ai fost nimic din ceea ce ai fi vrut tu sa fi. Stiu ca ti-e greu sa auzi asta, dar cred ca trebuie sa stii adevarul. Ai fost o alinare, cineva de care sa ma agat in speranta ca voi putea uita diavolul ce m-a jucat pe degete de-atatea ori si in acelasi timp, m-a facut sa ma indragostesc de el. El imi spunea ca arat bine, uitandu-se in jos, la trupul meu lipsit de putere in fata lui pe cand tu imi spuneai ca sunt frumoasa, privindu-ma drept in ochi. El ma prindea strans de sold atunci cand ma saruta scurt si apasat, tu iti puneai mainile pe obrajii mei atunci cand ma sarutai dulce si plin de iubire. Tu ma strangeai in brate, sperand ca voi sta mereu acolo, iar eu imi imaginam ca el era cel ce-mi cuprindea trupul cu atata caldura.

            Chiar imi pare rau ca nu am stiut sa pretuiesc ceea ce mi-ai oferit, neasteptand nimic in schimb. Poate nu mi-a trebuit. Sunt complicata. Tu ai fost pentru mine tot ceea ce ar vrea o fata, iar eu te-am jucat pe degete si te-am alungat, exact cum face el cu mine.

            Tu m-ai iubit. Stiu asta. Si imi cer scuze ca ai irosit acea iubire pe mine. Eu nu merit asa ceva sau cel putin nu acum. Candva poate vei da pentru cineva care te va iubi la fel de mult cum m-ai iubit tu pe mine si poate o vei iubi si tu la fel de mult, cum nu te-am putut iubi eu.