Mi-e frica...

      M-am schimbat. Nu ma mai recunosc, nu mai sunt eu. Nu mai scriu (cum scriam candva), nu mai cant, nu mai fac nimic. Nu-mi mai place nimic. Sunt dezamagita de mine. Nu sunt multumita, vreau mai mult, stiu ca pot mai mult, dar raman la acelasi nivel, undeva foarte jos. M-am saturat sa lupt pentru lucruri marunte, m-am saturat sa fiu nevoia sa multumesc oamenii tot timpul, dar m-am saturat si sa-i dezamagesc. Ce e cu mine?
      Vreau sa plec, undeva departe de toate astea. Vreau sa incep o noua viata, sa-mi construiesc eu viata, fara ca lumea sa ma judece pentru ce am facut sau sa ma compare cu persoana care am fost in trecut. Vreau sa plec undeva unde pot sa fiu cienva de care pot fi mandra. Vreau sa nu mai fiu eu...

Vă rooooooog

Vreau la mare, vă rog! Nu mai suport oraşul! Vă rog eu frumos, luaţi-mă careva şi duceţi-mă la mare, a mare distanţă de casă, undeva in Vamă. Cu Vama. Vă rog frumos!

Catre parlamentari

       Toata lumea spune ca romanii fura, toata lumea da vina pe ei ca ajung asa cum ajung. Dar se gandeste cineva la motivul lor? De ce sa fure in loc sa se angajeze? Ca e mai usor, nu? E mai usor sa faci inchisoare decat sa te duci sa-ti castigi legal banii. Dar de unde locuri de munca? De unde educatie? E doar vina voastra! Sunteti niste magari, voi, parlamentarii si toti cei ce ajuta la intretinerea sistemului asta de cacat! Voi cu legile voastre date doar pentru voi. Promiteti multe, educatie, bani, totul si faceti un cacat. Cine ar mai fura daca ar avea bani sa le ajunga? Daca ar avea locuri de munca cu un salariu bun? Voi sunteti cei care fura fara motiv! Vreti mai mult cand aveti totul. Vreti mai mult in timp de altii se strofoca sa aiba ce sa puna pe masa, cu ce sa plateasca datoriile. Nu cred ca stiti cum e sa-i spui copilului tau a nu stiu cata oara ca nu ai cum, ca nu ai cu ce. Sa vrei sa-i iei o jucarie si sa nu ai bani. Sa vrei sa nu mai porti aceeasi pereche de sosete 2 zile la rand. Nu stiti.
        Si generatia asta de cacat, e tot din vina voastra. Tot din cauza voastra nu au timp parintii sa stea sa-si educe copiii asa cum trebuie, pentru ca lucreaza 24 de ore pe zi ca sa aduca bani in casa. Tot din cauza voastra nu invata copiii la scoala, pentru ca nici profesorii nu sunt motivati. Se gandesc ca au un salariu mic care nu le ajunge nici pentru utilitatile de zi cu zi. Nu va e rusine? Cat mai puteti fura pana sa va dati seama ca sunteti niste nimicuri? Cum puteti dormi noaptea cand stiti ce se intampla de fapt? Nu e o tara de cacat, cei ce o conduc sunt.

Revelatie

       Am inceput sa ma indoiesc de toate lucrurile care ne-au fost impuse inca de mici. Trebuie sa iubesti. Nu trebuie sa fumezi, nu trebuie sa te imbeti, nu trebuie sa te faci de rusine. Nu rani pe nimeni. Fii bun. Gandeste-te la altii. Fa ce vrei sa faci, atata timp cat asta nu dezamagesti pe nimeni. Nu sta cu cei care nu sunt ca tine. Si lista continua. Mi-a ajuns. Nu mai vreau sa aud de asa ceva. Am respectat aceste "reguli" pana acum, sau macar o parte din ele dar m-am saturat. Sunt niste aberatii. Daca vrei sa faci ceva, fa! Nu te mai gandi la altii petnru ca nimeni nu va fi langa tine atunci cand gresesti. Nimeni nu se gandeste la tine. Lumea e rea si tu trebuie sa fi mai rea decat ea daca vrei sa-ti fie bine. Fii cine vrei sa fii ! Nu te mai lasa condusa de altii.

Deziluzii

            Nu te inteleg. Ti-am mai spus? Ti-am mai spus. Si-ti mai spun. NU. TE. INTELEG. Cum poti sa te schimbi atat de repede ? Cum poti sa ma faci sa cred ca in sfarsit e ok totul cu noi si apoi sa arunci totul pentru o prostie ? Ii judeci pe altii, dar pe tine te judeci ? Tu stii ca nu e bine ce faci, cum faci ? Obisnuiam sa cred ca ai intentii bune, dar nu stii cum sa arati asta. Acum? Acum nu mai cred nimic. Nu mai cred nimic pentru ca nu mai stiu ce sa cred.

            Esti o persoana complicata, stiu. Stiam asta inca de la inceput, cand m-am bagat in asta... orice e asta, ceea ce avem noi. Avem ceva, macar? In afara de relatia aia facilucruristupide-maenervez-nufacinimicinlegaturacuasta-teiertoricum. Altceva in afara de asta, avem ? Asa-i ca nu stii nici tu ? Dar am simtit ceva... am simtit ceva, atunci... Trebuie sa fi fost ceva. Sau poate nu a fost nimic si era vina bauturii, asa ca  mi s-a parut. Sau poate chiar a fost ceva si era vina bauturii, asa ca nu ai simtit.

*pasaj2*

            Cuvintele intotdeauna dor cel mai mult, dar totusi inseamna atat de putin cand faptele nu dovedesc nimic. Daca cineva drag tie se comporta foarte frumos iar apoi iti spune ca te uraste, cazi neputincioasa la pamant. Esti distrusa. Nu te poti gandi decat la acele doua nenorocite de cuvinte. Si plangi. Si suferi. Si esti ranita, chiar daca atunci cand il vezi nu recunosti asta. Dar daca iti spune ca te iubeste, dar te iubeste doar in cuvinte, nu si in fapte, de data asta sunt faptele cele ce dor. Nu mai crezi nici un cuvant si revezi fiecare fapta rea. Si plangi din nou si suferi din nou.
            E atat de trist cum noi, oamenii, credem cuvintele cele mai urate iar pe cele mai frumoase le vrem demonstrate. Si nu condamn pe nimeni pentru asta pentru ca si eu fac parte din ei. Cu totii am ranit, cu totii am fost raniti si nu mai vrem sa simtim niciodata acel sentiment. Vrem sa ne convingem de fiecare sentiment spus, de fiecare minciuna, vrem dovada. Si e normal, dar atat de trist...

*pasaj*

Mi-ai luat inima si ai rupt-o in bucati. Bucati mici si fragile. De atunci nu mai pot iubi, nu imi mai pot darui inima cuiva pe deplin. Fiecare persoana la care ajung sa tin primeste cate o bucatica din inima mea si inidferent de toate intamplate, ea ramane acolo. Fiecare isi remodeleaza partea lui asa cum vrea, o taie, o rupe, o coase... Si doare. Doare din toate partile. Pe zi ce trece mai ofer cate o bucata, constient sau inconstient. Iubirea mea de acum inseamna mai multa durere. Consta in durere. Si toate din vina ta ! Tu mi-ai luat sansa de a iubi pe cineva care sa ma iubeasca si sa ma trateze dupa cum merit. Si tot tu (si numai tu) imi poti reda sansa asta. Doar tu poti colecta bucatile inimii mele, sa o refaci, sa o vindeci. Doar tu imi poti reda zambetul acela plin de seninatate, de fericire zambetul acela onest si sincer. De asta te astept inca sa vii. De asta traiesc in speranta ca te vei intoarce. Speranta e tot ce mai am. Nici lacrimi nu mai am ! Ma chinui sa plang de saptamani intregi, sa ma descarc, sa ma eliberez. M-am saturat sa ma ascund printre zambete false. Nu e bine. Nu MI-e bine. Vreau sa vii. Sa te intorci.

Exubii

            Exuberant. Cred ca asta e cuvantul ce te descrie cel mai bine pe tine, cel din asa-zisa noastra relatie. Spun asa-zisa pentru ca o relatie e formata din noi, pe cand eu nu am fost prezenta decat fizic. Sentimental eram total altundeva. Intr-o lume in care nu apartin, intr-o lume in care ma invart pe langa un om fara inhibitii, un om crud si nepasator.

            Imi pare rau. Mi-ai oferit prea mult, mi-ai oferit totul iar eu te-am lasat cu nimic. Pentru mine nu ai fost nimic din ceea ce ai fi vrut tu sa fi. Stiu ca ti-e greu sa auzi asta, dar cred ca trebuie sa stii adevarul. Ai fost o alinare, cineva de care sa ma agat in speranta ca voi putea uita diavolul ce m-a jucat pe degete de-atatea ori si in acelasi timp, m-a facut sa ma indragostesc de el. El imi spunea ca arat bine, uitandu-se in jos, la trupul meu lipsit de putere in fata lui pe cand tu imi spuneai ca sunt frumoasa, privindu-ma drept in ochi. El ma prindea strans de sold atunci cand ma saruta scurt si apasat, tu iti puneai mainile pe obrajii mei atunci cand ma sarutai dulce si plin de iubire. Tu ma strangeai in brate, sperand ca voi sta mereu acolo, iar eu imi imaginam ca el era cel ce-mi cuprindea trupul cu atata caldura.

            Chiar imi pare rau ca nu am stiut sa pretuiesc ceea ce mi-ai oferit, neasteptand nimic in schimb. Poate nu mi-a trebuit. Sunt complicata. Tu ai fost pentru mine tot ceea ce ar vrea o fata, iar eu te-am jucat pe degete si te-am alungat, exact cum face el cu mine.

            Tu m-ai iubit. Stiu asta. Si imi cer scuze ca ai irosit acea iubire pe mine. Eu nu merit asa ceva sau cel putin nu acum. Candva poate vei da pentru cineva care te va iubi la fel de mult cum m-ai iubit tu pe mine si poate o vei iubi si tu la fel de mult, cum nu te-am putut iubi eu.

Another me, another you

      Nu stiu ce sa scriu, stiu doar ca trebuie. Trebuie in sensul ca simt nevoia sa ma descarc cumva si prin lacrimi nu mai pot. Sa scriu despre tine? Nici nu stiu cine esti tu exact. Nu te cunosc, si totusi, m-ai facut sa ma atasez atat de mult de tine. Nu stiu mai nimic despre tine, doar suprafata care mi-o arati. Si nu e ok. Nu-mi place cum te comporti, dar atunci de ce mai stau dupa tine? Nu te inteleg si nu ma inteleg. Nu stiu ce vrei. Ma vrei pe mine sau doar trupul meu? Si daca nu ma vrei, de ce imi creezi iluzii aiurea? Sau poate mi le creez singura. Poate interpretez anumite chestii, gesturi. Nici eu nu stiu. Nu mai stiu nimic.
      Ai fost o greseala. Defapt, inca esti. Sunt constienta de asta, dar nu ma pot abtine. Esti un drog. Ca pastilele de ecstazy.