Revenire

           Nu am mai scris de un timp indelungat. Poate prea mult a trecut.Nu am mai putut sau nu am mai vrut. Sau nu am mai avut ce. Vreau sa revin, vreau sa incep din nou sa scriu iar voi, dragii mei cititori care m-ati citit pana acum si care, poate, ma veti citi in continuare, sa-mi spuneti parerile voasrte, sfaturile voastre. Voi incepe cu o asa-zisa compunere. Cu o tema la romana. Se numeste "Iubirea face imposibilul posibil".

           Nu am simtit niciodata cum e sa iubesti, nu am simtit niciodata iubirea in sine razvratindu-se peste mine, cuprinzandu-ma in totalitate. Nu stiu sentimentul acela, insa cred ca e magnific. Vad iubirea ca un drum, o cale lunga, aproape infinita, plina de obstacole. Plina de tepi, plina de sabii, plina de orice fel de obstacol gata sa te impiedice sa ajungi la destinatie. Un drum pe care trebuie sa-l parcurgi cu mult curaj si multa putere, un drum plin de suferinta, insa capatul... destinatia la care ajungi e superba.

O vad ca pe un mic paradis pe Pamant. Ca pe un mic oras doar pentru voi doi, un oras in care va puteti bucura de absolut orice, undeva unde ciripitul pasarilor e cea mai frumoasa muzica, unde un ocean pe care trebuie sa-l treci pentru persoana iubita, se transforma intr-un mic fir de apa, unde zborul nu e ceva imposibil, unde sacrificiul nu e ceva dureros, nu este defapt un sacrificiu, este un lucru pe care il faci din placere pentru cel ce te iubeste, pentru cel pe care il iubesti.

Vad iubirea ca pe cel mai frumos sentiment, ca pe un apogeu, o implinire sufleteasca alaturi de cea mai draga persoana.