Nothing changed

      Cred ca oricat de optimista as vrea sa fiu, sa ma conving ca nu mai insemni nimic pentru mine, nu pot. Ma mint singura si incep sa devin constienta de asta. Inca imi bate inima cand vorbim, inca stau si astept pana treci, sa te mai pot vedea o data, inca apari in visele mele. Trebuie sa incetez, nu-i asa? Trebuie sa te las in pace, trebuie sa plec. Defapt, tu trebuie sa pleci. Si pleci. Ce fac eu cand tu vei pleca? Imi va fi si mai greu, sau mai bine? Nu stii, nu? Nici eu.
      De ce te joci cu mine? E asa placut? Iti da satisfactie? Nu e frumos sa te porti asa, nu e bine. Imi dauneaza si probabil si tie, cu timpul. Esti drog pentru mine, stii? Sau macar asa ceva. E genul ala de drog de care te lasi daca nu il ai in preajma, si te apuci din nou cand revine. Si ti-e greu sa te lasi. Si te zbati. Si in final reusesti, doar ca sa o iei de la capat. Si e naspa. Dar nu stii, nu intelegi. Nu poti intelege daca nu ai fost in situatia asta. Nu poti.
      Au fost cativa care au patruns putin cate putin in sufletul si inima mea, dar doar tu ai ramas si probabil vei mai ramane. Pentru ca nu te-am putut avea, cred. Pentru ca ai refuzat sa joci dupa regulile generale, ti-ai ales propriile reguli care mie-mi fac rau. Daca te-as fi putut avea, daca ai fi jucat dupa reguli, as mai avea aceleasi sentimente pentru tine?